Mit sau realitate: Se hrănește tigrul de platan cu sânge? Adevărul explicat de dl. Alexandru Vladimirescu

Cu siguranța ești curios sau macar te va amuza întrebarea la care răspundem astăzi în seria “Mit sau realitate”: Se hranește tigrul de platan cu sânge? Este o informație cel puțin interesantă pe care am gasit-o pe internet, iar dacă vrei să afli răspunsul, te invitam sa îl urmăresti pe dl. Alexandru Vladimirescu, doctor în biologie și șeful laboratorului de entomologie medicală la Institutul Cantacuzino.

Tu ce curiozitate ai? Scrie-ne in comentarii și noi întrebam specialistul pentru tine!

Transcrierea interviului

Dezbatem astăzi, împreună cu specialistul nostru, miturile transmise de dumneavoastră pe pagina noastră de Facebook INFODDD. Unul dintre ele sună așa: Tigrul platanului înțeapă oamenii doar pentru că îi confundă cu frunzele de copaci. Problema este că, atunci când ajung pe pielea noastră, sug sânge în loc de sevă, iar cum ei nu se hrănesc cu sânge, cei care fac acest lucru, de obicei, mor. Domnule Vladimirescu, este un mit sau este o realitate?

Da, parțial este adevărat. Asta cu… dacă mor după ce s-au hrănit cu sânge, personal nu știu. Dar, într-adevăr, tigrul de platan este o insectă de foarte mici dimensiuni, între 2 și 4 milimetri, care, mă rog, este o specie invazivă, a ajuns în Europa odată cu platanii, alte plante și chiar și pe haine. Ea este originară din America de Nord. Într-adevăr, acolo se hrănește ca și aici, în majoritatea cazurilor, cu seva platanilor și nu numai a platanilor adică a sicomorilor, dar și a altor arbori, dar se pare că ăsta este mersul evoluției, dacă îmi permiteți această divagație, în care sigur că, atunci când platanii devin insuficienți, adică seva lor, pot să treacă și pe oameni să se hrănească cu… cu sânge. Problema e nu că se hrănesc cu sânge, că bun, ok, e bine, dar, e bine pentru ele, pentru corythucha (așa se cheamă) miliaris… ciliata, nu miliaris, scuze, ciliata. Dar problema e alta. Problema este că atunci când se hrănesc pe oameni, ei creează o iritație care, dacă nu e tratată la timp, poate să se suprainfecteze. Și au existat cazuri în literatură când în Italia au creat niște dermatite foarte urâte. Din câte știm la momentul ăsta, sau din câte cercetări există, nu transmit boli prin hrănirea lor pe oameni.

Înțelegem de fapt că ei ne pișcă voit, nu întâmplător, așa cum spune mitul?

Se pare că este un mers al evoluției, și așa cum se credea inițial că Darwin n-a avut dreptate, evoluția se desfășoară sub ochii noștri, adică, se trece de la un mod de hrănire la alt mod de hrănire.